Bombina variegata este numele broscutei care incape in palma unui copil, are burta galbena si traieste mai mult in apa. Nu are nevoie de prea multa apa, se simte bine si intr-un sant sau intr-o adancitura in care se aduna ploaia sau un paraias.
Sunt foarte multe Bombina variegata in padurea mea, dar, ca si oamenii, au nevoie sa se intalneasca unele cu altele si sa se deplaseze cat mai mult, fie pentru inmultire, fie pentru ca nu mai au destula apa sau hrana intr-un loc.
La inceput prietenii de la ADEMED, beneficiind de sprijinul OMV PETROM, au cautat locurile unde traiesc cele mai multe broscute din specia Bombina variegata. Apoi am vazut unde au ele cele mai rare baltoace si sufera pentru ca nu se pot apara fugind dintr-una in alta. Ele traiesc mai mult in apa, asa ca daca distanta dintre baltoace e prea mare, ele nu pot sa calatoreasca asa de mult pentru ca nu pot respira pe uscat prea mult. Pielea lor trebuie sa ramana umeda pentru ca sa poata respira. Broscutele au plamani, ca si noi, dar cand stau sub apa respira numai si numai prin piele.
Pe Paltinoasa, in pădurea Doftanei, am gasit locurile unde broscutele sufereau cel mai tare din cauza lipsei baltoacelor. Pe langa drum erau cateva, dar au nevoie sa ajunga si prin pădure sau chiar sa sara de-a lungul potecilor in cautarea altor baltoace primitoare. Nu in toate baltoacele le place sa locuiasca, dar au nevoie de unele mai mici in care sa se odihneasca in calatoria lor spre alta balta primitoare.
Cu totii, elevi ai Scolii de la Brebu impreuna cu domnul profesor de biologie, ne-am urcat in microbuz si am plecat spre acel loc unde broscutele din padurea noastra aveau nevoie de noi. Dar nu am mers cu microbuzul prin padure, ca oamenii rai care deranjeaza animalele cu masinile sau motociclete lor. Voua v-ar placea sa va treaca o motocicleta prin bucatarie sau prin sufragerie ? Ei bine, nici broscutelor nu le place. E drept ca utilajele forestiere chiar le ajuta pentru ca rotile lor fac fagase numai bune pentru noi baltoace. Dar utilajele forestiere ale Ocolului Silvic Doftana merg incet, sunt rar prezente in padure si padurarii stiu cum sa le foloseasca.
Am facut si noi foarte mici iazuri pentru broscute. Cu sape si sapaligi. Mici de tot, sa nu deranjam padurea si scurgerea apei in mod natural. Le-am facut pe langa altele in care erau deja prezente broscute. A fost simpatic sa ne gandim cum vor sari broscutele prin aceste baltoace.
Am pus si apa in ele, dintr-un izvor din apropiere. Voluntarii de la ADEMED si consultantii stiintifici au analizat apa cu o trusa de analize chimice portabila, au determinat principalii parametri impreuna cu elevii. Au fost discutii pe marginea celor aflate, cum se determina cat de curata e apa dupa cat oxigen consuma intr-o sticla de laborator timp de 5 zile si cum ajuta chimia sa determinam cat de buna e apa pentru broscute. Am comparat apa din balta locuita de broscute cu apa izvorului, pentru siguranta compatibilitatii. A reiesit ca este similara.
Am masurat panta micro-iazurilor si am cautat sa vedem cata vegetatie e in jur si cat de umeda si de luminata e padurea acolo.
Si asa au capatat broscutele Bombina variegata un nou drum și noi potecute prin padurea mea. Am creat niste habitate potentiale pentru amfibieni care permit popularea in cazul in care unele habitate seaca ca urmare a cresterii temperaturii.
Licenta: Attribution-NonCommercial
CC BY-NC
Este permisa preluarea in parte sau in tot sau utilizarea continutului articolului, in mod gratuit, exclusiv pentru scopuri necomerciale, cu obligatia citarii sursei, sub forma urmatoare: Asociatia pentru dezvoltare si mediu – ADEMED ong, www.ademed.eu
