Am masurat lumina in padure, am invatat cum sa avem grija de puieti, am invatat sa plantam. Dar ce nu am facut!
De la scoala de la Brebu ne-a dus acelasi microbuz. Recunoastem: ne-am si distrat pe drum. si la plantatie ne-am amuzat, dar sa nu ne spuneti ! Prietenii nostri de la ADEMED si profesorii din scoala au fost foarte intelegatori si chiar ne-au spus ca a fi serios in ce faci nu inseamna sa fii posomorat. Dimpotriva – faci un lucru bine daca te bucuri ca il faci.
Mai intai am invatat sa plantam, la pepiniera. Nu e asa simplu, sa faci o groapa si sa pui pomul in ea cu verdele in sus. Prietenii nostri de la Ocolul Silvic Doftana ne-au aratat puietii in pepiniera, ne-au aratat cum cresc, cand sunt gata de trimis la amicii lor din padure. Ne-au aratat si cum se stropesc, ocazie cu care ne-au stropit cu aspersoarele si pe noi. Dar nu ne vor creste radacini din atata lucru. In cazul molidului este necesar sa le tratezi mugurele terminal prin care el creste cu o substanta care alunga cerbii, ca sa nu-l manance. O numim substanta repelenta (altfel spus – “alungatoare”).
Pepinera are si o parte solar. Pomisorii sunt sensibili la inceput, ei trebuie crescuti cu grija. Am pus si noi cativa. Speram ca nu le-am ranit radacinutele, asta e important. De aceea si pentru ca la prindere e nevoie de multa apa, plantarile in padure se fac de regula primavara devreme sau toamna tarziu, cand ploua mult si e destula apa in sol. Orice pomisor din pepiniera adus in padure sufera un soc de aclimatizare, oricat de bine te-ai purta cu el. Asa ca din pacate unii se prind si altii nu.
In padurea noastra traieste molidul si carpenul (Carpinus betulus pe limba stramosilor nostri romani, dacii nu stim cum il numeau, poate chiar carpen, pentru ca lor le placea padurea). Carpenul (in engleza ii spune European hornbeam) este foarte rezistent si se intretine usor. Toamna, carpenul este galben stralucitor iar primavara si vara este verde puternic. Poate ajunge la 25 m inaltime insa de regula creste mai putin inalt. Interesant este ca in timpul iernii, carpenul pastreaza o mica parte din frunze. Formeza ca un fel de adapost tarziu, ceea ce este minunat pentru pasarile migratoare. Si cele care raman in timpul iernii sunt favorizate, pentru ca in ramuri se afla o multime de insecte, sursa de hrana binevenita pentru pasari pe vreme geroasa.
Carpenului nu ii place sarea – asa am aflat. De aceea este bine sa nu fie plantat sau lasat sa creasca langa drumuri asfaltate, pentru ca sarea aruncata impotriva formarii poleiului poate ajunge cu stropii de apa pana la radacinile lor si ei se usuca repede din aceasta cauza.
Ne-a fost mai greu sa sapam gropitele, dar ne-am descurcat. Asa am reusit sa completam liziera pe unde luxmetru ne aratase ca e cam prea multa lumina iar umiditatea se arata mai scazuta. A fost foarte simpatic!
Si asa am doftoricit padurea, pentru ca liziera este ca o piele, ea asigura schimbul de informatii cu restul lumii. Cu siguranta, padurea noastra ne-a multumit, stim acest lucru pentru ca ni s-a parut ca fosneste mai mult dupa tratamentul nostru.
Licenta:
Attribution-NonCommercial
CC BY-NC
Este permisa preluarea in parte sau in tot sau utilizarea continutului articolului, in mod gratuit, exclusiv pentru scopuri necomerciale, cu obligatia citarii sursei, sub forma urmatoare: Asociatia pentru dezvoltare si mediu – ADEMED ong, www.ademed.eu
