Suntem in razboi cu un dusman nevazut.
Omenirea a mai trecut prin pandemii cu milioane de victime dar nu intotdeauna a dus o lupta organizata la nivel mondial, asa cum se intampla acum. Suntem oare mai puternici ca specie, avem sanse mai mari de a invinge? Pe de o parte da, suntem mai puternici, avem la îndemina progresele medicinii, tehnologia, pe de alta parte suntem poate mai slabi, depindem economic de niste sisteme care dacă se prabusesc ne pot lasa fara hrana, fara o multime de produse, servicii si instrumente care au devenit parte a vietii noastre. Se spune ca daca ești foarte sus și vei cadea cazatura poate fi fatala: ne-am obisnuit cu atatea comoditati incat pierderea lor s-ar putea sa fie un soc greu de suportat. Va trebui oare sa ne obisnuim cu mai putin, vom fi oare mulțumiti cu o viata simpla, vom calatori mai putin, vom sta mai mult cu familia si cu cei apropiati, vom reinvata mestesuguri acum uitate? Sau, dupa ce criza va trece, pentru ca va trece candva, vom reveni la ceea ce a fost, incet, cu rabdare, dar ne vom intoarce la comoditatile zilnice? Va mai fi posibil?
Suntem autorii si actorii unui scenariu apocaliptic ori doar biete marionete trase de sfori si ademenite cu bucătele apetisante? Sigur, nu avem obisnuinta de a gandi în asemenera termeni de catastrofa, au trecut 75 de ani de la ultima conflagratie mondiala si pentru multi dintre noi razboaiele care au continuat (Coreea, Vietnam, Orientul Apropiat, fosta Jugoslavie, Africa) au insemnat doar stiri în jurnale.
Cunoastem razboiul doar din carti si filme, mai sunt putini cei care l-au trait. Acum insa suntem in mijlocul unui alt razboi, inamicul nu poate fi vazut si asta-l face teribil. Traim vremuri de razboi, am renuntat deocamdata la ceea ce era firescul zilelor, mersul la scoala, la serviciu, vacante, calatorii, intalniri cu prietenii … stam in casa, asteptam ca cei care ne conduc sa ia cele mai bune decizii si speram, speram ca vom trai. Sufocați de o avalansa de stiri oficiale, zvonuri alarmiste, pareri stupide, analize facute de semidocti ar trebui să gasim mijlocul de a filtra macar ceea ce primim zilnic, ora de ora, minut de minut prin acest magnific si totodată terifiant sistem care este internetul. Suntem conectati cu intreaga lume dar asta ne face mai puternici ca specie? Teoretic, da, parem a fi mai puternici dar asta depinde enorm de capacitatea de discernamant a fiecaruia, de nivelul de educatie si cunoastere.
Capacitatea unei specii de a supravietui depinde fie de supravietuirea unor populatii ale speciei (prin izolare) fie de adaptabilitatea indivizilor (ne-am intoarce oare la Darwin?). Lipsurile de tot felul ar trezi ”fiara” din om? Ar trai cei puternic fizic sau cei potenti financiar iar restul … Se va incheia un ciclu al evolutiei speciei si va incepe un alt ciclu?
Cautam certitudini intr-un timp al incertitudinilor: cu cat absorbim mai multe stiri si pareri sau comentarii cu atat vrem mai multe stiri, pareri si comentarii, in speranta ca vom capata, in cele din urma, siguranta. Dar nimeni nu detine adevărul absolut!
Poate ca este momentul să reflectam, macar putin, asupra locului nostru pe aceasta planeta. Suntem rezultatul unui proces evolutiv indelungat si probabil ca suntem totodata beneficiarii unui complex de factori telurici si cosmici care ne-au inzestrat cu capacitati nemaiintalnite in lumea vie. Specia noastra s-a raspandit pe toate continentele si a creat nise ecologice unice – orasele, care au absorbit resurse naturale si au dat la schimb deseuri care au devenit, în timp, nedegradabile pe cai naturale.
Capacitatile noastre deosebite au fost folosite mai mult pentru a distruge si mai putin pentru a cunoaste lumea din care provenim. Am gustat din marul cunosterii dar n-am stiut sa stapanim cu adevărat cunoasterea, suntem asemenea ucenicului care a crezut ca poate folosi stiinta vrajitorului fara a-si da seama de puterea ei distrugătoare.
Ce suntem, ca specie, în calea unei entitati pe care n-o întelegem, un virus care este ca si noi rezultatul unui lung proces evolutiv. Viu sau neviu, biologic sau doar chimic, virusul si-a găsit în noi posibilitatea de a se multiplica. Si o va face pană ce aparatorii noștri, celulele sistemului imunitar il vor tine la respect. Daca le vom ajuta cu un vaccin, lupta va fi mai scurta dar vom depinde tot de aceste celule.
Chiar si acest virus inspaimantator trebuie privit cu respect, face parte din lumea noastra, lumea aceasta a noastră nefiind doar aceea a oraselor ori locuintelor ci si aceea a padurilor, raurilor, marilor si oceanelor, deserturilor, campiilor si muntilor … a tuturor celorlalte forme de viata. Acum, stand in casa, simtim nevoia de natura mai mult ca alta data. Privim pe fereastra copacii infloriti, oare chiar sunt nepasatori la zbuciumul nostru, poate ca nu sunt dar noi nu mai stim sa vorbim cu ei asa cum am uitat sa vorbim cu pasarile ori cu fluturii si albinele.
Multi oameni au pierdut respectul pentru natura, respect care venea din întelegerea relatiilor extraordinare dintre noi si natură. Secolul trecut a fost multa vreme influentat de ideea ca ”omul va stapani natura”, idee alimentata de progresul tehnologiei.
Daca suntem fiinte biologice dar si spirituale, va putea supravietui doar biologicul? Ne-am putea întoarce, pe o buclă evolutiva, la starea de mamifere superioare dar fara vreo inclinație spre cunoasterea lumii? Carl Sagan spunea, in cartea si filmul Contact, prin vocea unei fiinte dintr-o lume aflata undeva departe in cosmos: sunteți o specie ciudata, voi oamenii, sunteți capabili de vise frumoase dar aveți si cosmaruri ingrozitoare.
As recomanda, in aceste vremuri de razboi, doua carti care ne-ar face sa reflectam mai mult asupra conditiei noastre de fiinte trecatoare pe aceasta planeta: Lumea fara noi, de Alan Weisman, editura Art, 2018 si Cunoasterea. Cum poate fi recladita civilizatia dupa un cataclism, de Lewis Dartnell, editura Humanitas, 2018. Prima ne ofera un tablou fascinant al revenirii naturii salbatice daca specia umana ar dispărea, adica Terra fara Homo sapiens sapiens. Cea de-a doua subliniaza geniul uman care a dus la civilizatia de acum si cum ar putea civilizatia s-o ia de la capat, prin supravietuitorii ei, dupa un cataclism. Nu sunt carti ”horror”, nici pe departe si ne ajuta sa ne ”trezim” cat de cat din somnolenta indusa de comoditatea vietii.
Natura exista pretutindeni pe Terra si noi nu suntem în afara ei.
