Brazilia, tara cafelei si a sambei, tara fotbalului si a Amazonului, cam asta inseamna pentru foarte multi europeni. Dar Brazilia inseamna mult mai mult si doar acolo, calatorind de la litoralul Atlanticului la mlastinile din Mato Grosso si de la floresta amazonica la sudul industrializat poti intelege cate ceva din imensitatea acestei tari ce ocupa o mare parte din America de Sud. America de Sud este, din punct de vedere biogeografic, regiunea neotropicala.
Cum ar putea fi caracterizata Brazilia? Mai intai numele, acesta vine de la pau-brasil, un arbore din familia leguminoaselor, Caesalpinia echinata, cu lemnul dur, rosu-violaceu, astazi rar, exploatat si comercializat intens in perioada coloniala. Apoi diversitatea florei si faunei: paduri de foioase calde si umede, padurea de conifere (Araucaria) din sud, mlastini imense, rauri cat Dunarea, pline de pesti, cerrado (savana braziliana), crocodili, jaguari, furnicari, marsupiale, serpi veninosi, tucani si lumea teribila a insectelor, de la fluturi imensi la miile de specii de furnici.
Brazilia este un amestec de populatii umane, portughezi, africani, germani, italieni, japonezi si multe altele, toate vorbind o portugheza melodioasa, vadind originile latine. Multi sunt foarte saraci, exista insa o clasa de mijloc in crestere dar si o patura de oameni foarte bogati, asta-i Brazilia, cu orase imense in sud, Rio de Janeiro si Sao Paolo, cu mici asezari pierdute in natura salbatica, cu mii de kilometri patrati in care nu-i picior de locuitor.
Am avut sansa de a calatori si de a lucra in Brazilia, mai intai ca membru al unei expeditii organizata in 1994 de Muzeul National de Istorie Naturala ”Grigore Antipa” si apoi ca profesor vizitator, in 1997, la Universitatea Federala din Belo Horizonte, capitala statului Minas Gerais.
Am cunoscut Brazilia intr-o perioada de transformari economice si politice care pare-se sa fi fost benefice, mai ales ca in 1997 moneda nationala, realul, avea paritatea dolarului. A trecut ceva timp de atunci dar impresiile au ramas, inca vii in memoria unui biolog care a incercat sa desluseasca cate ceva dintr-o natura salbatica, adesea agresiva, atat de deosebita de cea de la noi. Am vorbit de cateva ori studentilor, elevilor sau publicului care venea la conferintele duminicale de la muzeul Antipa, cu dorinta de a transmite nu doar imagini si povesti dar mai ales sentimentul de respect fata de lumea vie. Uneori am reusit, alteori, mai putin. si asa a venit dorinta de a scrie despre Brazilia, de a pune in pagina ceea ce am simtit atunci, ce am inteles si ce n-am putut intelege. Poate ca paginile vor fi citite si vor trezi interes, poate ca cineva se va opri si va dori sa stie mai mult. N-am trait aventuri spectaculoase dar am avut ocazia de a simti si admira maretia naturii adevarate. N-am fost un calator temerar dar am vazut locuri care mi-au pus la incercare cunostintele.
Scriu o carte pentru pentru cei care mai cred inca in frumusetea naturii. O scriu impreuna cu Doru (Dorel Rusti, entomolog) alaturi de care am savurat natura neotropicala.
Nicolae Galdean
