Într-o perioadă în care copiii sunt preocupați de iPhone, calculator, consola de jocuri și alte asemenea instrumente (gadget) se pune întrebarea dacă activități de felul lucrului manual mai pot fi interesante și atrăgătoare.
S-ar cuveni aici o comparație: în anii 50-60 ai secolului trecut, orice elev de gimnaziu avea în programul de învățământ ore de tâmplărie, lăcătușerie, electrotehnică, căpătând deprinderi utile în viața de zi cu zi. Îmi amintesc cât ne ”luptam” cu pânzele acelea subțiri și fragile ale micilor fierăstraie de traforaj, ce mândri eram când reușeam să obținem din placajul de proastă calitate figurine complicate. Acasă era mereu câte ceva de reparat, de schimbat o siguranță la tabloul electric, de chituit o fereastră, de schimbat o garnitură la chiuvetă, de bătut un cui și altele asemenea. Ciocanul de lipit, bara de cositor, cleștele de cuie, patentul, ciocanul, fierăstrăul „coadă de vulpe” sau „coadă de șoarece” erau unelte nelipsite dintr-un apartament.
Astăzi nu prea mai reparăm ci schimbăm cu totul ceea ce nu mai merge, avem o altă ”filozofie” a locului în care trăim, puternic influențată de spiritul consumerist.
Îmi vin în minte niște întrebări: oare copiii, tinerii mai știu să coase un nasture, să cârpească un ciorap care mai poate fi folosit? Copiii mai fac injecții animalelor de pluș, se mai joacă de-a doctorul? Ori întrebările astea ar părea ridicole?
Am auzit următoarea remarcă, din partea unor tineri: „ăi, oamenii care fac muncă fizică nu-s în stare de altceva!” Adică nu-s în stare să stea doar în fața calculatorului! Munca fizică este adesea disprețuită și cei care o practică au un statut social inferior. Dar secole de-a rândul cei mai mulți oameni au trăit din munca lor, producând aproape toate cele necesare în gospodărie. Specia noastră, Homo sapiens, a supraviețuit și progresat în cea mai mare parte a existenței sale prin muncă fizică. Tehnologia actuală oferă comoditate și timp liber ceea ce-i foarte bine dar nu are și vreo consecință negativă? Nu devenim mult prea dependenți de tehnologie, nu uităm că mâinile au tăiat, fasonat, măsurat, îndoit, lipit, ciocănit, asamblat, desfăcut și refăcut atâtea mașinării? De ce să disprețuim munca fizică?
Unul din cei mai mari fizicieni teoreticieni ai tuturor timpurilor, Richard Feynman, povestește cât de pasionat era în copilărie să repare aparate de radio, cum își amenajase un mic atelier, modest și cum, mai târziu, tânăr absolvent de universitate, lucrând în proiectul de realizare a bombei atomice se distra deschizând seifuri pline de documente secrete. Cine mai știe că marele Mendeleev, autorul tabelului elementelor chimice, confecționa geamantane în timpul liber?
Lucrul manual, munca fizică au multe beneficii pentru creier ajutând memoria, combătând stresul și inducând o stare de bine.
În cartea sa ”Cunoașterea. Cum poate fi reclădită civilizația după un cataclism”, Lewis Dartnell demonstrează cu date și fapte că, în cazul unei catastrofe planetare, omenirea ar supraviețui doar dacă ar mai păstra cunoașterea dar această cunoaștere trebuie folosită și asta nu s-ar putea face decât stăpânind aplicațiile practice. Dartnell citează un eseu din 1958, ”Eu, creionul” în care se arată că este imposibil pentru cineva sa producă acest obiect atât de simplu, resursele fiind foarte dispersate și tehnologia depinzând de prea multe mijloace de producție.
Lucrul manual mai poate da satisfacții, poate concura cu ecranul multicolor, sclipitor și agresiv al calculatorului sau iPhone-ului? Realizarea unor machete simple de clădiri, de interior al unei locuințe, modelarea din plastilină a unor siluete, simularea de mișcări ale mobilierului în caz de cutremur sunt activități foarte utile! Construind cu mâinile noastre vom vedea cât de satisfăcuți vom fi in final și cât de bine ne vom simți când le vom demonstra și altora că pot deveni foarte îndemânatici.
Așa că, încercați, veți construi, vă veți juca și veți învăța ceva foarte folositor!
