Rezultate

Despre cutremurul de pământ, fără teamă

Cutremur de pământ! Iată ceva care stârnește spaimă și  ne poate face să avem reacții necontrolate, adesea dăunătoare nouă. Așa că ne cutremurăm odată cu pământul care parcă a prins viață! De altfel, cuvântul cutremur asta înseamnă, tremurături zdravene ale pământului, din latină, contremulare. Dar tot din latină vine și terramoto (în italiană și portugheză), de la terrae (Terra, planeta noastră) și motu, mișcare. Mai folosim un termen pentru cutremur, mai ales în limbajul științei, seism, derivat din grecescul seismós – zguduirea, mișcarea puternică a pământului. Din termenul seism derivă numele disciplinei care se ocupă cu studierea cutremurelor: seismologie.

Cutremurele există de când există Terra, de când plăcile continentale se mișcă și la contactul dintre ele apar vibrații care se transmit pe suprafețe mari.

În istorie cutremurele sunt menționate din timpuri străvechi, găsim în Biblie, în Noul testament (Evanghelia după Matei, 28.2), referiri la aceste fenomene. Pentru teritoriul României se pare că cel mai vechi cutremur pentru care există date ar fi fost prin sec. V iar pe la 1471 un alt mare cutremur este pomenit în cronicile vremii (Cutremurele din România și efectele lor, lucrare realizată de Institutul Național de cercetare-dezvoltare pentru fizica Pământului).

Pentru planetă cutremurul e ceva firesc, plăcile tectonice se așază mai bine, de parcă niște uriași dorm acolo, sub pământ și din când în când se mișcă în somn. Însă, pentru noi, oamenii, cutremurele sunt fenomene adesea tragice și rămân în memoria colectivă ca evenimente cumplite ce lasă în urmă distrugeri și suferință. Cei ce se ocupă de fizica pământului au înțeles bine cauzele cutremurelor dar, din păcate, nimeni nu poate să le prevadă, aceste mișcări bruște ale scoarței terestre fiind urmarea unor procese complexe care ne depășesc cu mult capacitatea de a le prognoza. Așa-i și cu sistemul climatic al Terrei, e mult prea complicat și desfășurat la scări temporale foarte mari ceea ce face ca, în ciuda datelor furnizate de numeroșii sateliți, prognozele noastre să nu depășească intervalul câtorva zile.

Și atunci ce facem, devenim fataliști, acceptăm neputința noastră în fața fenomenelor ce au loc la scară planetară și ne consolăm că dacă vine un cutremur, cândva, vom spera că nu ne va afecta sau vom zice … fie ce-o fi! Nu, nici vorbă! Nu putem prevedea un cutremur, nu putem controla ceea ce se întâmplă acolo, în adâncuri dar putem face ceva, totuși: ne putem pregăti să-i facem față, să învățăm cum să ne comportăm atunci când pământul se mișcă, să evităm panica, să știm cum să-i ajutăm pe alții.

Multe necazuri se întâmplă în locuințe, pot cădea lucruri grele, ne putem lovi și chiar răni dar n-ar fi bine să știm cum putem evita pericolele?

Ce-ar fi să construim o macheta a locuinței cu care să simulăm mișcările care au loc în timpul unui cutremur? Nu-i greu deloc mai ales că putem folosi ce avem la îndemână, niște carton, foarfece, puțin lipici și câteva bucățele de plastilină. Plasăm în macheta unei camere, spre exemplu, un dulap, o bibliotecă, o masă, câteva scaune și siluete de oameni. Zguduim  apoi macheta imitând mișcările pe verticală sau pe orizontală determinate de seism și urmărim cu atenție ce se întâmplă, unde cad lucrurile, care-s cele mai periculoase locuri.

Putem construi o machetă a sălii de clasă și procedăm la fel, urmărind efectele mișcărilor în plan vertical și orizontal.

Dar de ce nu ne-am mulțumi cu filme de animație care ne redau cutremure și efectele lor, sau cu planșe explicative? Toate sunt utile dar dacă vom încerca să construim o machetă simplă a camerei noastre vom vedea avantajele experimentului. Și ar mai fi satisfacția de a realiza ceva cu mâinile noastre, cam prea ocupate în ultima vreme cu butonarea tastaturii calculatorului sau cu manevrarea dispozitivelor consolei de jocuri. Totul e să încercăm!

Și dacă ne perfecționăm nițel putem face demonstrații cu machete pentru familia noastră sau pentru prieteni, sigur ne vor aprecia!

Nu auzim, dar ne pregătim pentru cutremur!

Ne-am întâlnit cu mare bucurie cu elevi de la Liceul Tehnologic Special Nr. 3 din București, o unitate școlară specializată în învâțământul pentru copii și tineri cu deficiențe de auz.

Cu sprjinul domnului profesor Valentin Sorin Tudor, am simulat împreună un seism, folosind machetele construite de ADEMED, după o temeinică analiză a nevoilor specifice acestor elevi.

Atelierul a demarat prin modelarea Pământului printr-un măr acoperit cu 2 foi de aluat. Ați ghicit – este vorba despre plăcile tectonice! A fost foarte amuzant pentru toată lumea, mai ales pentru băieți, care ți-au dat seama ca dacă nu pui făină pe mână, plăcile tectonice și se vor lipi de degete. Fetele știau, din bucătărie.

Am simțit apoi mici seisme când biscuiții mișcați pe un pat de mălai se frecau unul de altul. Mici cutremure, dar tot le poți percepe cu varfurile degetelor.

Finalul a fost și mai atrăgător: am pus o tăviță de plastic pe două baghete de lemn, am așezat pe ea macheta mesei și a etajerei și am pus și silueta umană să cadă victimă sigură dezechilibrului și căderii etajerei în urma micului seism  simulat prin mișcarea tăviței pe cele 2 baghete.

A urmat simularea adăpostirii, când l-am scăpat de rănire pe bietul omuleț, pentru că l-am ghemuit sub masă.

În final, am exersat cu toții comportamentul simulat pe machete și ne-am pus diverse întrebări, cum ar fi ce facem dacă nu avem ceva sub care să ne adăpostim. Cu această ocazie, instructorii ADEMED au învățat câteva cuvinte în limbaj mimico-gestual așa că până șa finalul atelierului de simulare nici nu am mai avut nevoie de micile afișe cu instrucțiuni scrise.

De abia așteptăm viitoarea întâlnire cu mici noștri prieteni!

Simulăm cutremure cu machete și sunete!

Exerciții de simulare pentru pregătirea pentru cutremur la clasele gimnaziale.

Elevii claselor gimnaziale nu au mai trăit un cutremur dar părinții sau bunicii le-au povestit experiența lor.

Disciplinele școlare se întâlnesc în înțelegerea cauzelor cutrermurelor iar gândirea abstractă începe să se dezvolte, așa încât vom folosi procedee care fac apel la experiment, măsurători și modelare.

Într-o primă etapă instructorul va modela din plastilină miezul, mantaua și scoarța și le va arăta elevilor cum să realizeze și ei același lucru. Miezul va fi realizat sferic iar mantaua și scoarța vor fi straturi concave, emisferice. Instructorul va face apel la un experiemnt: cum se spargee coaja unui ou pus fiert mult timp, realizând astfel o paralelă cu placile tectonice.

Cu siguranță că punctul forte al noilor ateliere proiectate și derulate on line este reproducerea întregului complex de factori care caracterizează experiența unui cutremur. Mai întâi instructorii ADEMED, cu colaborarea cadrelor didactice, le-au arătat elevilor cum să facă machete de mobilă, mobilier școlar și siluete umane din hârtie, folosind doar o foarfecă și un capsator.

Cui îi este teamă de cutremur? “Nimănui!” ar răspunde acum elevii claselor a VIIa Liceului Teoretic „Traian Lalescu”  din Brănești, Ilfov. ADEMED le-a arătat “pe viu” ce ce întâmplă în case și săli de clasă atunci când pămantul tremură.

Odată construcția încheiată,  au reprodus mișcările seismice cu o placă așezată pe două creioane. Un bun prilej de a înțelege cum arată, cum se transmit și cum acționează undele seismice. O bandă de hârtie de care am prins agrafe și o simplă sfoară au fost suficiente pentru a înțelege toate acestea.   

Simularea a pornit de la exersarea comportamentului în diferite situații și a inclus sunetul sirenei ce anunța începutul unui dezastru, zgomotele de interior, zgomotele de ambient și în final sunetul sirenei ce anunța încetarea amenințării. Au fost reproduse astfel circumstanțele complexe, inclusiv cele sonore, ale unui cutremur. 

Peste 60 de elevi s-au confruntat cu o simulare aproape de situația reală, ca o experiență multi-senzorială.

Folosind un biscuite rupt în două, așezat pe un strat de gem sau de mălai umezit pentru a explica efectele deplasării plăcilor tectonice, cum ar fi formarea munților. Va observa tremuratul celor doua bucăți de biscuite când se freacă una de cealaltă.

Urmează modelarea undelor seismice: P, S și de suprafață cu ajutorul unei plăci de lemn așezate pe o baghetă de lemn cu secțiune rotundă (stânga-dreapta, sus-jos și combinație). În continuare sunt modelate undele cu ajutorul a trei fâșii de hârtie late de 2 cm, capsate din 5 în 5 cm și cu ajutorul unei fâșii de hârtie de 2 cm lațime pe care sunt prinse perpendicular din 5 în 5 cm scobitori cu bile de plastilină în capete.

Masa folosită la simularea mișcărilor unui cutremur se realizează dintr-un carton pe care se prinde o perpendicular o fâșie indicator. Se confecșioneaz și un cadran cu 2 gradații abând rolul de aarăta intensitatea cutremurului simulat. Pentru cei mai avansați sunt disponibile și două variante mai aavansate de masă mișcătoare, anume cu lagăre din carton și cu mecanism excentric.

Elevii confecționează macheta unei mese și a unui dulap și o siluetă umană din carton sau din hârtie, folosind capsatorul. Urmează o varietate de simulări folosind aceste machete. Se introduce cu această ocazie comportamentul de bază – „Ghemuiește-te, acoperă-te și ține-te!”.

Simularea în clasă (sau în locuință în cazul orelor on-line) apelează la identificarea principalelor locuri riscante și a celor de adăpostire. Se discută diverse scenarii.

Într-o a doua parte a atelierului, sau ănr-un atelier distinct, se procedează la confecționarea unei machete a cartierului și la simularea unui traseu de deplasare de la locuință sau școală la locul de adunare desemnat. Cu această ocazie se discută identificarea pericolelor în timpul evacuării și semnalizarea în cazul blocării sub dărâmături. Se insistă asupra verificării integrității corporale proprii și a celor din jur. Se subliniază că tefonul mobil trebuie folosit numai pentru urgențe.

Exerciții de simulare pentru pregătirea pentru cutremur la clasele primare

Elevii claselor primare nu au mai trăit un cutremur și prin urmare simularea trebuie să se bazeze pe modele și analogii.

Avand în vedere ca ei vor incepe să își dezvolte gândirea abstractă după vârsta de 11-12 ani, vom folosi procedee care fac apel la percepția tactilă și vizuală a obiectelor, la manipularea lor. Această abordare este în consens cu stadiul de dezvoltare al proceselor cognitive de la aceste vârste.

Mulți pedagogi de marcă, între care am aminti pe Maria Montessori, au subliniat că procesele de investigare a lumii înconjurătoare la vârstele mici se petrec pe seama unei legături directe între mână și creier. Este prin urmare îndoielnic că procedeele digitale, unde realitatea este re-creată pe ecrane, pot parcurge același traseu de cunoaștere.

În aplicarea acestei obsevații, vom porni de la înțelegerea structurii Pământului, folosind mulaje realizate de copiii.

Într-o primă etapă instructorul va arăta elevilor miezul, mantaua și scoarța folosind plastilină de 2 culori sau aluat mai tare. Miezul va fi realizat sferic iar mantaua și scoarța vor fi straturi concave, emisferice. Cu această ocazie va fi subliniată diferența de temperatură și vor fi explicați curenții din manta.

În etapa a doua, instructorul va face apel la experiența spargerii coajei unui ou pus la fiert îndelungat, realizând astfel o paralelă cu placile tectonice.

La clasele mai mici, aceste două etape pot fi înlocuite cu aluat așezat pe un măr.

În a treia etapă, instructorul va folosi un biscuite rupt în două, așezat pe un strat de gem sau de mălai umezit pentru a explica efectele deplasării plăcilor tectonice. Cu această ocazia vom observa tremuratul celor doua bucăți de biscuite când se freacă una de cealaltă.

Odată înțeleasă originea seismelor, se poate trece la simularea mișcărilor unui cutremur, folosind o gamă largă de abordări de modelare: de la cele simple ce constau într-o carte așezată pe două creioane, la cele mai complexe ce se realizează din foi de carton cu un indicator și un cadran.

În continuare, elevii confecționează macheta unei mese și a unui dulap și o siluetă umană din carton sau din hârtie. Urmează o varietate de simulări folosind aceste machete așezate pe cartea pusă pe 2 creioane. Se introduce cu această ocazie comportamentul de bază – „ Ghenuiește-te, acoperă-te și ține-te!”.

Simularea de clasă (sau în locuință în cazul orelor on-line) apelează la identificare principalelor locuri riscante și a celor de adăpostire.

Într-o a doua parte a atelierului, sau ănr-un atelier distinct, se procedează la confecționarea unei machete a cartierului și la simularea unui traseu de deplasare de la locuință sau școală la locul de adunare desemnat.

Macheta hands on a sufrageriei ne ajuta sa ne pregatim pentru cutremur

Nu v-ati plictisit de ecrane, dragi copii? Va propun sa construiti ceva dragut si folositor: macheta sufrageriei. Pentru aceasta aveti nevoie doar de carton, foarfece si lipici. Este foarte bun cartonul de la ambalaje, cutii de orice fel, de preferinta nelucios pentru a prinde mai bine lipiciul.

Orice baiat sau fata petrece mult timp in sufragerie, la televizor, cu famiia. Normal, acolo ne poate surprinde si un cutremur destul de mare ca ne zguduie bine. Multi oameni sunt raniti de obiectele care cad pe ei in astfel de situatii. Nu ar fi patit nimic daca ar fi avut grija sa pune obiectele in asa fel incat sa nu cada si daca ar fi stiut unde si cum sa se ghemuiasca.

Macheta sufrageriei ne va ajuta sa punem lucrurile in asa fel  inca sa nu se prabuseasca in timpul seismului. « Seism » este o alta denumire petru cutremur, v-ati dat seama.

Incepem prin a aduna cartoane. Cele mai bune sunt cele numite « ondulate » pentru ca sunt foarte tari si usor de taiat si de lipit. Dar merge orice carton, credeti-ma ca am incercat. Cartonul ondulat se indoaie mai greu si e mai rezistent de-a lungul incretiturilor. Incercati sa indoiti o bucata in mai multe feluri si veti intelege ce vreau sa spun.

Vedem unde a pus mama foarfecele si pe unde sta degeaba lipiciul de mult timp. Cel mai bine il rugam pe tata sa va cumpere un pistor de lipit cu batoane de plastic. Exista si foarte ieftine si ceva mai scumpe, noi incepem cu unul ieftin. Tot unul de cateva zeci de lei am folosit si eu si merge foarte bine. Se gaseste la orice mafazin de bricolaj Luati si rezerve de batoane. Dar trebuie pus in priza, asa ca aveti nevoie de parinti sau frati mai mari. O ocazie buna sa faceti ceva impreuna, nu ?

Daca avem carton, foarfece si lipici, macheta sufrageriei este pe jumatate gata ! E foarte usor.

Taiem o bucata mare de carton drep, de dimensiunile unei coli de hartie. Adica, punem coala peste carton si taiem pe contur. Nu-i nevoie sa fie exact-exact.

Construim biblioteca si etajera din doua fasii de carton mai lungi intre care lipim cateva rafturi. Mai intai lipim rafturile toate pe una dintre fasii si apoi le lipim pe toate de cealalta, cat mai drept. Adica – paralele unele cu altele. Stiti ce vreau sa spun.

Construim masa sau biroul foarte simplu, lipind picioruse din fasiii de carton (sau din bete de chibrit) de un dreptunghi care reprezinta tablia mesei. Scaunul- tot asa, doar ca ii lipim si un spatar, sau taiem un dreptunghi si il indoim ca sa avem si sezut si spatar. Pentru canapea folosim acelasi procedeu, doar ca punem si cotiere.

Boxele si cartile se fac prin indoirea de 3 ori a unui dreptunghi, pentru a forma o cutie. Aici va ajuta si parintii sau fratii, ca doar de aceea lucrati impreuna ca o echipa !

Buun ! Ati terminat mobila. O lasam sa se usuce, daca lipiciul este cu uscare lenta. Cand e gata, asezam mobila pe cartonul cel mare, cam cum e in sufrageria noastra.

Cat se intareste lipiciul, facem siluetele membrilor familiei. Procedeul e usor : scoatem la imprimanta siluetele de pe internet alb-negru pe care le dorim, lipim hartia pe carton si decupam. Pentru a sta in picioare, indoim talpa piciorului si lipim pe ea o bucata de carton putin mai mare decat ar fi talpa in realiate. Pentru a le face sa stea in picioare, siluetele trebuie indoite cu maxima grija : din genunchi si de la mijloc usor inainte. Cu ocazia aceasta si cu multa rabdare, puteti observa si cum stau oamenii in picioare, cum isi mentinn echilibrul. Si veti observa si cat de usor poti sa iti pierzi exhilibru.

Pana acum am invata déjà c trebuie sa punem obiectele ca sa nu cada pe noi si ca trebuie sa ne ghemuim pentru a nu cadea noi si pentru a evita sa ne loveasca obiectele.

Daca punem cartonul cel mare pe doua creioane rotunde, cu mobila si siluetele pe el, si il miscam vom putea vedea ce s-ar intampla in cazul unui cutremur. Vom vedea si unde si cum putem sa ne adapostim- sub masa, sub birou sau in alte locuri.

Tineti minte: nu puneti obiecte grele sus, memoriati bine locul obiectelor in casa. Cand incepe sa se zguduie, ramaneti pe loc, ghemuiti-va sub masa sau sub birou si tineti-va de ele. E usor si simplu.

Am folosit machetele de hârtie pentru a le arăta micilor elevi ce să facă în caz de cutremur

Să construim machete de hârtie pentru a simula ce vom face în caz de cutremur? Neobișnuit pentru era smart-phone, social media și video-sharing! Dar dacă ne gândim la avantajele pedagogice și la impactul pozitiv asupra sănătății fizice și pishice a copiilor, este cât se poate de justificat.

Asociatia pentru Dezvoltae și Mediu – ADEMED  a învățat peste 400 de elevi din ciclul primar de la Școala Gimanziala Ferdinand, București și de la Școala Gimnazială Balotești, județul Ilfov. să construiască din hârtie machete ale mobilierului și ale cartierului lor pentru a exersa pe ele comportamentul în caz de cutremur.

Pe parcursul lunii ianuarie a anului 2021, elevii și cadrele didactice și-au „cutremurat” creațiile de hârtie. Atelierele proiectului “Știm și ne Pregătim!”, desfășurate de ADEMED au fost posibile prin sprijinul IKEA, ING Bank, Lidl Romania, ENDAVA și ENEL, precum și prin excelenta gestionare a programului ”Bucureștiul Pregătit” de către Fundația Comunitară București.

ADEMED a proiectat două seturi de machete, una pentru locuință și alta pentru cartier, realizabile de către copiii doar cu hârtie, lipici și foarfece, precum și un plan al simulării unui seism. Am executat mai multe prototipuri și am încercat planul și tehnicile de realizare pe un grup de elevi de la Școala Gimnaziala Leonardo da Vinci din București. Ne-am amuzat împreună cu elevii și cadrele didactice simulând un cutremur. Desigur, nimeni nu a intrat în panică :-).

Astfel am văzut cu ochii noștri ce se întâmplă în timpul unui seism. Am aflat că trebuie să te ghemuiești sub o masă, să îți acoperi capul și să te ții bine! Am văzut ce pericole ne pasc în cartier. Cu siguranță macheta 3D locuinței și cea a cartierului, străbătute de  un omuleț de hârtie decupat de noi ne va rămâne în minte mult timp.

Executarea machetelor îți arată că poți duce ceva la bun sfârșit și este un prilej de exersare a spiritului creativ. Acesta va fi foarte util pentru a improviza imediat după cutremur, spre a ne salva pe noi și pe alții. 

Am înțeles cum se mișcă plăcile tectonice cu ajutorul unor foi de aluat puse pe un măr. Ca niște buni și originali  oameni de știință, ne-am mâncat experimentul la sfârșit! O carte pusă pe 2 creioane ne-a ajutat să simulăm un cutremur și am prăbușit de mai multe ori bietele machete ca să înțelegem ce ar treubi să facem și de ce.

Acum elaborăm planuri de execuție a machetelor, proiectăm simularea pentru gimnaziu precum și pentru hipoacuzici și pentru deficienți de vedere. De abia așteptăm să ne întâlnim cu noi prieteni, mici experimentatori fără frică de cutremur!

S-a oprit cutremurul! Cum se opresc însă gazele, apa și curentul electric?

Simularea cu ajutorul machetelor pentru școlarii mici

Ne-am jucat cu omulețul prin macheta camerei și apoi ne-am prefăcut și noi că a avut loc un cutremur.

Ne-am adăpostit în timpul cutremurului. Adică, am rămas pe loc, ne-am ghemuit la podea sub o masă sau alt obiect protector. Desigur, ne-am prins de ea ca sa nu ne mute mișcările podelei în altă parte.

Dar gata! S-a terminat! Spuneam că nu ne repezim să ieșim din clădire în timpul seismului (așa se mai numește cutremurul – seism). Dar totuși, ce facem după ce se termină?

Ei bine, dacă sunt adulți prezenți ne vor îndruma. Dar dacă nu sunt? Sau sunt răniți? Dacă sunt răniți îi ajutăm și sunăm la 112 sau pe cineva cunoscut cu cunoștințe medicale.

Neapărat închidem gazele, apa și curentul. Dacă suntem cu un adult, îi amintim de acest lucru și îi descriem cele de mai jos. Este necesar să o facem, pentru a nu lua foc sau pentru a nu ne trezi cu apă în jurul nostru. Să o luăm pe rând:

• Gazele ajung la aragaz printro-o conductă (țeavă) colorată în galben, la fel ca maneta robinetului. Dacă maneta este paralelă cu conducta, gazul este deschis. Paralel înseamnă de-a lungul. Dacă maneta este perpendiculară pe conductă, gazul este închis. Perpendicular înseamnă așa cum stai tu în picioare.
• Apa ajunge în casă prin conducte colorate diferit însă maneta robinetului de gaze va fi întotdeuna roșie. Pozițiile închis și deschis sunt la fel ca la gaze.
• Curentul electric intră în casă prin cabluri (fire) îngropate în pereți. Într-un apartament de bloc chiar deasupra ușii de la intrare se află un panou cu siguranțe electrice ce împarte fire în toată casa, dar prin întrerupătoare. Cele moderne, mai des întâlnite, sunt ca niște clapete. Le mutăm în poziția în jos, ca să oprim curentul. Dar să avem grija sa avem mâinile uscate și să ne urcăm pe ceva stabil.

Acum să facem machetele:

• Macheta unui robinet de apă se face din bețișoare de frigărui sau scobitori pe care lipim perpendicular un scurt bețișor, cam de un deget lungime. În bețișor înfigem o bandă de carton, ca manetă. Colorăm banda în roșu.
• Procedam la fel și pentru robinetul de gaze, doar că îl colorăm în galben.
• Macheta unui întrerupător se face dintro-o cutiuță de carton în care înfigem o scobitoare între doi pereți paraleli. Pe scobitoare lipim o bandă de carton. O colorăm în albastru.

Oricum e bine, nu trebuie sa iasă perfect. Important este să ne amuzăm și să înțelegem ce facem.

Exercițiu de simulare: pe machete opriți apa, gazele și curentul electric.

Apoi căutați în cameră unde se află acești robineți și tabloul electric, împreună cu părinții, bunicii sau frații. Vă prefaceți că închideți.

Gata! Sunteți salvați!