Fierarie – ADEMED

Meșteșugul fierăriei

Meseria de fierar este foarte veche: mitologia greacă îl amintește pe Hefaistos, zeu al focului, al
metalelor, al fierarilor, sculptorilor și artizanilor. Romanii l-au preluat în mitologia lor sub
numele de Vulcan (de aici termenul vulcanizare). Tot de la romani provine cuvântul fierar:
ferrum = fier și ferrarius = cel care prelucrează fierul. Fierarii creștini ortodocși aveau protectori
ca sfinții Cosma și Damian. Conform credințelor populare, ei făceau pluguri și le dădeau
țăranilor pentru ca aceștia să lucreze pământul.
Mulți oameni, din toată lumea, poartă nume care putea fi traduse ca Fieraru: Kuznețov, Koval,
Kowalewski, Kovalciuk, Schmidt, Smith, Ferron, Kovacs etc. Asta arată că acest meșteșug a fost
foarte popular și prețuit în multe țări. De exemplu, la englezi și americani numele cel mai
popular este Smith, ce înseamnă în traducere «fierar».

Legenda satului

Personalitate a satului încă din timpuri străvechi, fierarul a devenit erou de povești și basme. Unul dintre cele mai vechi basme asociate cu această breaslă este „Fierarul și Diavolul”, o poveste cu o vechime estimată la aproximativ 7.000 de ani. Răspândit din India până în Europa, basmul a circulat în peste 35 de limbi, fiind regăsit și în colecția Fraților Grimm. Intriga este bine cunoscută: un fierar încheie un pact cu diavolul, sacrificându-și sufletul pentru a dobândi puteri supranaturale, pe care apoi le folosește chiar împotriva celui cu care a negociat. Narațiunea reflectă, în plan simbolic, dualitatea meșteșugului: puterea de a modela metalul și focul, dar și responsabilitatea de a nu abuza de această forță.

În tradiția românească, tema apare în varianta „Fierarul năzdrăvan”, consemnată de Vladimir Colin. Aici, eroul este un meșteșugar iscusit, cunoscut pentru abilitățile sale ieșite din comun și pentru ingeniozitatea cu care își depășește încercările. Basmul reafirmă imaginea fierarului ca personaj capabil să se folosească de inteligență și curaj, transformând fierăria într-un loc simbolic al comunității, al creației și al continuității tradițiilor.

Potcoavele

Una din cele mai frecvente îndeletniciri ale fierarului era confecționarea de potcoave și
potcovitul cailor. Astfel, fierarul îndeplinea și funcția de potcovar. Cuvântul potcoavă este de
origine slavă. Potcoava, în forma pe care o cunoaştem în ziua de astăzi, a fost inventată în
Europa în jurul anului 450 d.H. Încă din antichitate potcoavele erau privite ca talisman norocos,
iar arta potcovăriei a fost complementară cu medicina veterinară pentru ca se ocupa de
tratarea afecțiunilor legate de picioare.

Arta forjei

În realizarea gardurilor, fierarii puneau în valoare tehnici rafinate, moștenite pe cale meșteșugărească. Răsucirile („torsadele”), frunzele stilizate, spiralele, vârfurile de lance și rozetele erau obținute prin combinarea încălzirii controlate cu îndoirea la nicovală și cu folosirea unor șabloane simple din fier. Aceste ornamente aveau rol decorativ, dar în același timp protejau gospodăria și îi marcau prestigiul. Gardurile de forjă, deși rar întâlnite în zonele complet rurale, apăreau în gospodăriile înstărite sau în curțile edificiilor comunitare: școli, case parohiale, conace Desen de Alexandru Mara

Calfa

Munca într-o fierărie cerea îndemânare, forță fizică și multă răbdare. Adesea, alături de fierar lucra adesea o calfă sau un ucenic. Calfa avea rolul de a învăța meseria direct de la meșter, într-un proces îndelungat, bazat pe practică și observație. Ucenicul se ocupa, în primele etape, de sarcinile auxiliare: pompa foalele, aducea materialul, pregătea cărbunii, curăța uneltele și supraveghea focul. Pe măsură ce dobândea experiență, calfa începea să execute lucrări simple precum îndreptarea unei bare, bătutul cuiului, pregătirea potcoavei — până când, după ani de muncă, primea dreptul de a lucre singură.
Condițiile de lucru erau dificile: căldură puternică, atmosferă plină de aburi și fum, încărcată cu
particule de praf și de metal. Mulți fierari erau de origine romă, îndeletnicirea aceasta devenind
una din tradițiile etniei.

Uneltele fierarului

Despre uneltele fierarului. Click pentru detalii!

Forjarea

Forjarea. Pe forjă se așază o cantitate de cărbuni, se aprind și arderea este stimulată prin suflarea de aer (cu foale sau suflantă). În foc se introduce bucata de metal și se așteaptă până când capătă culoarea roșie.

Prelucrarea metalului

Prelucrarea metalului prin ciocănire. Etapa ”brută”. Bucata de metal se apucă ferm cucleștele și se poziționează pe nicovală. Fierarul ține cleștele cu o mână și cu cealaltă ciocanul. Dacă lucrează cu un ucenic acesta va ține metalul cu cleștele permițând fierarului o mișcare mai liberă de aplicarea loviturilor cu ciocanul. Într-o primă fază metalul poate fi mai puțin modelat, este încă insuficient de maleabil. Se așază din nou în foc și operațiunea se repetă până ce se obține forma dorită.

Prelucrarea finală

Prelucrarea metalului prin ciocănire. Etapa ”brută”. Bucata de metal se apucă ferm cu cleștele și se poziționează pe nicovală. Fierarul ține cleștele cu o mână și cu cealaltă ciocanul. Dacă lucrează cu un ucenic acesta va ține metalul cu cleștele permițând fierarului o mișcare mai liberă de aplicarea loviturilor cu ciocanul. Într-o primă fază metalul poate fi mai puțin modelat, este încă insuficient de maleabil. Se așază din nou în foc și operațiunea se repetă până ce se obține forma dorită.

Călirea piesei

Bucata de metal fierbinte este cufundată brusc în apă pentru a-i crește duritatea. Totuși, pentru a evita ca metalul să devină fragil acesta se reîncălzește la o
temperatură mai mică ceea ce va asigura atât duritatea cât și rezistența produsului finit.

Finisarea produsului

Tăișul toporului sau cuțitului se finisează cu o pilă sau cu o bucată de gresie (gresia se folosea înainte de apariția pilelor). Totodată se poate aplica pe
suprafața metalului un desen, blazon sau o marcă a fierarului.

Video: etapele meșteșugului

Atelierul ADEMED: etapele de bază ale fierăriei, așa cum se practicau și se mai practică încă în atelier – o observație directă asupra muncii, a ritmului și a logicii acestui meșteșug.